“Oamenii care nu sunt capabili să se motiveze, trebuie să fie mulțumiți cu mediocritatea, indiferent cât de impresionante sunt talentele lor” – Andrew Carnegie
De câte ori ți-ai spus că de mâine, de luni, de luna viitoare etc “mă apuc serios de sport”, “mă organizez să mănânc mai sănătos” sau “îmi fac ordine în stilul de viață”? Cât a durat decizia? Celor mai mulți dintre noi li se întâmplă să înceapă orice și-au propus și să abandoneze planul la prima provocare întâmpinată, pe motiv că nu sunt încă suficient de pregătiți și că, desigur, vor mai exista mâine, luni, luna viitoare…
Și în felul acesta trec zile, luni și poate chiar mai mult și ești fix în același punct, poate chiar ai regresat. Și ești conștient de toate acestea, dar poate de mâine… Poate că mâine vei avea alte condiții să te ții de treabă, nu te va mai încurca nimeni și nu va mai apărea nimic imprevizibil care să te abată de la planurile tale. Sau poate de mâine o să ai motivația necesară să nu mai renunți, o să te transformi practic în altă persoană, mai puternică, mai hotarâtă, mai ambițioasă, mai … oricum altfel decât ești acum.
Cu toții știm că nu se va întâmpla asta. Pentru că și mâine vei gândi la fel ca astăzi. Asta daca nu schimbi – exact – felul în care gândești. Pentru că totul este și va fi la tine în cap. Doar mintea ta îți dictează daca te vei ține sau nu de un anumit program. Mintea ta îți dictează motivația ta, concentrarea ta, disciplina. Și poate vei spune acum că tu nu ești genul de persoană care funcționeaza cu motivație. Că motivația este pentru altfel de oameni, ăștia care nu obosesc niciodată, nu se simt epuizați, pentru care toate lucrurile par mai ușoare decât sunt de fapt, care sunt plini de energie, au tot timpul idei noi și zâmbetul pe buze. Dar și lipsa motivației este un indicator foarte bun; pentru că iți arată că ești într-un punct în viață când lucrurile nu mai funcționeaza cum ar trebui. E atunci când totul pare greu și inaccesbil.
Ce e motivația de fapt? Este o stare. O stare de pace, de flux, care practic te împinge pentru a-ți atinge scopurile. O stare în care orice efort ai depune, lucrurile nu mai sunt atât de complicate, de grele; ele se întampla natural, după o logică simplă – FACI și OBȚII. Dar cum faci să obții starea respectivă? Starea în sine e aceeași pentru toți. Nu însă la fel poți spune despre modul în care fiecare o poate accesa.
A avea un OBIECTIV CLAR este un prim pas. Într-un fel te motivează să-ți spui “vreau să slăbesc/ să arăt mai bine / să fiu mai sănătos / să am mai multă energie etc, dar într-un cu totul alt mod te mișcă să zici “în următoarele 3 luni să dau jos 5 kg / să scad o mărime la haine / să ating un procent de 10% grăsime în corp / să ma trezesc odihnit înaintea alarmei obișnuite etc – exact asta se întamplă: te mișcă să te apuci de treabă pentru simplul fapt că poți vizualiza în plan concret aceste lucruri, le poți măsura și par realizabile.
Însă ce te face să continui, să nu renunți pe parcurs și îți face realizabil obiectivul este “de ce-ul” tău. De ce vrei sa slăbești? De ce îți dorești să arăți mai bine? De ce vrei să fii mai sănătos? De ce îți dorești mai multă energie? etc. Răspunsul la acest tip de întrebări este cel care te va conduce la starea necesară să-ți atingi obiectivul. Însă nu orice raspuns. El trebuie să adauge emoții obiectivului tău, trebuie să te ajute să-l interiorizezi, să-l simți ca parte integrată în tine. Dacă “de ce-ul” tău nu conduce la un răspuns bazat pe emoții, înseamnă că nu ai căutat suficient de profund în tine. Poate că o mărime mai mică la haine nu e ceva fără de care să nu poți trăi, însă ce-ți lipsește cu adevărat ar putea fi încrederea în tine, să te simți bine în pielea ta. Sau poate că a slăbi pentru a fi capabil să faci anumite activități care-ți par acum greoaie, nu te mișcă prea mult, dar a slăbi pentru a-ți recupera sănătatea și a evita niște complicații pe termen lung e vital pentru tine. Lista de exemple poate continua la nesfârsit pentru că noi toți suntem diferiți, trăim în medii diferite și avem propriile convingeri, prin urmare ne activează diferit un gând sau altul.
Ce e comun însă la toți e faptul că pentru fiecare există un “de ce” capabil să ne ENTUZIASMEZE să mutăm munții sau, din contră, să ne ENERVEZE atât de tare încât să nu mai amânăm niciun minut să ne apucăm de treabă. Da, motivația noastră nu trebuie să fie neaparat pozitivă. Poți folosi nervii și energia negativă ca pe un combustibil pentru a te propulsa, la fel de bine ca entuziasmul. Pentru că nu e relevant în ce mod te emoționează “de ce-ul” tău, ce e important este să nu ramai indiferent la el și să te facă să acționezi, să nu mai amâni să faci schimbarea necesară pentru mai binele tău.
Așa că după ce ți-ai clarificat obiectivul, pasul doi este să cauți în tine răspunsul la întrebarea “De ce iți dorești asta?”. Nu lua de bun primul răspuns care îți vine în minte, ci repetă să te întrebi “Dar de ce?” pentru fiecare răspuns pe care-l descoperi. De regulă, răspunsul de care ai nevoie e îngropat bine în conștiința noastră, tocmai de aceea e și puternic și vine cu multă încărcătură emoțională. Iar când îl vei descoperi, cu siguranță vei simți și vei ști exact de ce faci asta; motivul tău va fi urgența și prioritatea nr 0 și nicio provocare care-ți mai apare în cale nu va putea detrona asta. De aceea, lucrurile îți vor părea mult mai ușoare, naturale și firești, deși se poate ca din exterior ceilalți să te vadă ca omul cu voința de fier 🙂 Acestea sunt indiciile clare ca ți-ai reperat “DE CE-UL”.
Cu toate acestea, nu e suficient doar să știi de ce e important pentru tine să ajungi la obiectivul tău. Pentru că în viață nu ai un singur obiectiv, chiar daca e de dorit să înveți să prioritizezi și să te concentrezi doar pe câte unul odată (fiecare la vremea lui). Însă, realist vorbind, vei fi pus în fața situației de a prioritiza și amâna “de ce-uri” pentru simplul fapt că energia noastră e limitată – cum alegi, când toate îți sunt vitale?!
Ca să te asiguri că lucrurile se întamplă, chiar și atunci când rezervorul tău de energie e spre gol (mai ales când vorbim de energia mentală și îți e dificil să iei decizii), ai nevoie de ceva care să te ajute să faci alegeri bune automat – un pilot automat care să te conducă. E ca atunci când nu ai cea mai bună zi a ta, ești copleșit pe mai multe planuri, lipsit de energie și primul impuls este să reduci din lista de activități. Vei taia cu siguranță lucrurile pe care nu le ai “în sânge” și care-ți solicită energie și efort suplimentar, dar le vei pastra pe acelea care ți-au intrat în rutină și care te ajută să-ți faci viața mai bună. De fapt, să nu te ții de rutină îți va aduce un consum mai mare de energie, pe motiv că mintea ta va genera frustrare.
Daca antrenamentul sportiv este o rutină pentru tine, nu contează cât de proastă este ziua pe care o ai, vei fi prezent acolo chiar și numai pentru a-ți face ziua mai bună, iar obiectivul tău nu va avea de suferit. Daca ai o rutină în nutriție, corpul tău va respinge singur alimentele care-ți dăunează, chiar dacă pe fond de stres ai putea fi tentat să ronțăi ce-ți iese în cale.
Și așa ajungem la cel de-al treilea pas. Acesta se referă la implementarea unor obiceiuri bune care să facă parte din RUTINA ta de zi cu zi. A te baza doar pe dorința și motivația ta te poate ajuta să-ți atingi un obiectiv pe termen scurt și mediu, însă când vine vorba de sport, întreținere fizică și stil de viață vorbim de un obiectiv pe termen lung și foarte lung. Lipsa unor obiceiuri bine implementate (program de antrenament, nutriție și stil de viață, felul în care abordezi provocările etc) este motivul principal pentru care slăbim și ne îngrașam la diferite intervale de timp, iar asta ne face să simțim că suntem într-o luptă continuă cu noi înșine ca să facem ce trebuie pentru un obiectiv care se lasă atins, iar apoi îți scapă din mâini – un adevărat cerc vicios care te consumă de energie.
Prin urmare, învață să acorzi o importanță mai mare orelor fixe, atât pentru somn, sport, cât și pentru programul meselor și hidratare. Creierului nostru îi place ordinea și prin urmare un program ordonat va ajuta grăbirea procesului de automatizare a obiceiurilor și va face mai ușoară luarea deciziilor, chiar și înainte de a deveni o rutină puternică. Nu te vei mai întreba “oare cum/când să fac x lucru?”, ci pur și simplu il vei face la momentul setat. Dar oare cum să-ți faci un program ordonat, când toate în jurul tău se întâmplă haotic (muncă, familie și gospodărie, social etc)?
În primul rând, să stabilim pentru cine faci tot ce faci. Într-un final, toate sunt pentru fericirea ta; dacă tu nu ești fericit, nimic nu are sens și tot ce faci e fără scop (muncă epuizantă pentru niște bani care nu compensează suficient, familie neîmplinită, viață socială superficială). Atunci când tu ești împlinit, și cei din jurul tău se bucură de asta, de energia ta. Așa că învață să te prioritizezi și să-ți iei pauza de masă la ora stabilită, indiferent de câte task-uri ai pe listă în ziua respectivă. Învață să aloci și timp doar pentru tine (antrenament la sală, odihnă) în programul obișnuit care-i include și pe toți ceilalți; cei care te iubesc și/ sau te respectă vor aprecia și vor respecta deciziile tale, iar relațiile / munca ta nu vor fi afectate, ba chiar din contră, vei avea mai multe de oferit, iar ceilalți vor vedea și vor simți asta. Nu ai nimic de pierdut! Iar dacă vei pierde ceva, vor fi doar lucrurile iluzorii din viața ta. Deci tot nimic 🙂 O rutină bună îți va aduce doar câștiguri, atât pentru tine, cât și pentru toți cei cu care interacționezi.
Concluzionând la toate cele de mai sus, ca lucrurile să se întâmple pentru noi, avem nevoie depotrivă de un obiectiv clar (cârma care dă direcția spre care te îndrepți), o motivație puternică bazată pe emoție (combustibilul care te poate duce mai aproape sau mai departe în funcție de calitatea lui) și de o rutină bună (motorul fără de care nu înaintam). Ele nu sunt de foarte mare ajutor luate separat, dar împreună fac o echipă inviincibilă pe care oricine și-o dorește aliat în orice luptă ar avea. Tu cu “cine” te aliezi când pleci la drum?
“Nu contează atât de mult ce faci, ci câtă dragoste pui în ceea ce faci” – Maica Tereza
